De la 1 ianuarie 2007, România a dobândit statutul de granita externa si a Uniunii Europene, pe lânga cel de granita externa a NATO. Este o pozitie geostrategica importanta, deopotriva o provocare si o responsabilitate, care îi ofera României oportunitatea de a juca un rol activ în procesul de stabilizare regionala. Astfel, unul dintre obiectivele principale de politica externa ale României îl constituie crearea unui spatiu de stabilitate, securitate, prosperitate si democratie în regiunea Marii Negre. Conectarea acestei zone geografice la structurile europene si euroatlantice reprezinta modul prin care pot fi prevenite si combatute noile riscuri si amenintari la adresa securitatii regionale. Pentru a se realiza, însa, acest obiectiv foarte important al politicii de vecinatate a Uniunii Europene si totodata al României, este adevarat ca are nevoie de timp. si când spun “timp” ma refer la faptul ca atunci când analizam raporturile comunitatii euro-atlantice cu zona Marii Negre supunem, de fapt, cercetarii un proces profund si complex. Un proces care implica indivizi, comunitati, state, organizatii regionale sau sub-regionale. Un proces care, în acest moment, se bazeaza pe principii sau reguli de conduita mai mult sau mai putin împartasite între unii actori individuali. Din aceste considerente, cred ca acest proces are nevoie de comunicare, determinare, actiune si eficienta, din partea tuturor actorilor, de la toate nivelurile. România doreste, si sunt convins ca poate sa îsi aduca o contributie substantiala la acest proces.

La data de 14 mai 2007, Ucraina a deschis circulatiei fluviale canalul Bâstroe. Aceasta cale navigabila strabate una dintre cele mai mari rezervatii ale biosferei din Europa – Rezervatia Naturala Delta Dunarii. Este un spatiu care adaposteste mii de specii de pasari, plante si animale, dintre care unele sunt rare sau pe cale de disparitie. Asa cum rezulta din studiile de impact facute de diferite organizatii interguvernamentale si de mediu internationale, consecintele construirii canalului nu sunt doar individuale sau bilaterale – prin raportare la Ucraina (si avem în vedere argumentele sale economice), sau la România – si ma refer aici la pagubele ecologice, economice si culturale produse tarii noastre. Efectele sunt europene si globale. si aceasta fiindca vorbim despre consecinte ecologice negative care aduc atingere principiilor care definesc conceptul de dezvoltare durabila. Daca dorim ca pâna în anul 2010 sa asistam la o diminuare a gradului de distrugere a biodiversitatii în Europa, este imperativa armonizarea intereselor economice cu protectia biodiversitatii. Pâna nu este prea târziu, chestiunea canalului Bâstroe trebuie abordata având în atentie responsabilitatea ce ne revine fata de generatiile viitoare. În interactiunea dintre om si mediu, natura nu trebuie sacrificata; fiindca anumite pierderi sunt ireversibile.