Alegerile din Rusia
Alegerile din Rusia au fost unul dintre cele mai importante evenimente abordate de presa internaţională. Tonul interpretărilor a fost de cele mai multe ori unul extrem – pe de o parte mulţi au deplâns instaurarea autocraţiei luii Vladimir Putin; pe de altă parte mulţi au încercat să demonstreze fraudarea alegerilor de către Partidul Rusia Unită al lui Vladimir Putin, câştigătorul net al scrutinului (64,1% din voturi, 315 mandate din 450). Realitatea este că inclusiv în luările de poziţie critice faţă de scrutinul din Rusia, acuzatorii nu se referă direct la fraudă, ci la climatul politic care a descurajat valorile pluripartidismului (cu toate că în Legislativ vor fi reprezentate patru partide).
Ceea ce indică însă alegerile din Rusia este începutul instituţionalizării unor noi forme politice. Nici alegerile câştigate de Boris Elţân, la vremea lor, nu s-au bucurat de mai multă apreciere, „metehnele” sistemului rus fiind practic aceleaşi. Victoria lui Putin rămâne astfel în afara discuţiei, chiar dacă standardele noastre politice ar încadra cu greu Rusia în categoria democraţiilor consolidate (în care alegerile libere sunt o condiţie necesară, dar nu şi suficientă).
Ceea ce atestă acest scrutin este valorizarea diferită a acţiunilor politice. Nu trebuie să ne mirăm că ierarhiile pe care noi le concepem drept modele universale nu sunt atât de apreciate într-un stat care în ciuda apartenenţei sale la spaţiul cultutral european a fost privit mai tot timpul drept „exotic”. În ultimă instanţă, alegerile din Rusia pot fi considerate un răspuns pertinent la afirmaţiile marchizului de Custine (care a scris o carte despre vizita sa în Rusia în 1839): „Nu le reproşez ruşilor că sunt ceea ce sunt; îi critic pentru dorinţa lor de părea ceea ce nu sunt (occidentali)”. Poate că rezultatul de la urne arată că Rusia îţi doreşte să fie văzută aşa cum este.
Filed under Uncategorized
Jean Mazare
Eddy… Ai pus punctul pe ” i “… in ceia ce priveste descriptzia situatziei din Rusia!
Rusia este mult prea importanta si mai aproape de granitzele noastre decat alte supraputeri… si (cred eu) nu e prea inteligent sa ne confruntam cu ei, dimpotriva trebuie sa incercam sa patrundem cat mai bine pe piatza lor de desfacere si sa obtzinem un loc privilegiat in ceia ce priveste importul de materie prima…
Sa nu uitam ca Europa are mult mai multa nevoie de Rusia decat de orice alta supra putere in acest moment!
Mult succes in continuare!
Jean Mazare
adrian grecu
Rusia vrea sa fie vazuta asa cum este. Dar cred ca vrea sa fie vazuta asa de cand este ea. cred ca noi suntem cei care incearca sa o vada altfel.nu numai rezultatul ultimelor alegeri ne indreptatesc sa facem o asemenea afirmatie. Marele Imperiu indiferent ca s-a numit Rusia sau URSS , a dorit mereu sa fie privit altfel. ei nu pot avea o democratie in adevaratul sens al cuvantului pentru ca nici macar nu-si dau seama ce este de fapt democratia. ei inca mai viseaza la perioada lui Petru I care printr-o miscare violenta si dictatoriala a reusit sa impuna moda occidentala in multe domenii. pana si boierilor le-a impus taierea barbilor si purtarea pantalonilor, element vestimentar considerat la acea vreme indecent in Rusia. privita din exterior Rusia ni se pare o mare curiozitate dar si ei spun despre noi suntem curiosi.
Bafta Edy!
nicu tobosaru
Eterna si fascinanta Rusie…Personal, sunt cam satul de lamentarile, continue de vreo 300 de ani – ce facem, cum facem, cand facem sa-i servim frumos, cu respect, cu zambet pe buze si spinarea usor curbata, pe rusii astia. Doar sunt un imperiu, nu? Ce bine spune H.Kissinger : rusii si-au pierdut 300 de ani de istorie. Se intorc, pe mana lui Putin, direct la minunea lor istorica-Petru cel Mare. Il auzeam pe Eugen Mihaescu, acum cateva zile in urma, spunand sa ne vedem de treaba noastra si sa intelegem ca Marea Neagra va ramane un lac rusesc, sa nu mai repetam greseala de a merge cu popoarele tinere (cred ca de americani este vorba), cei care nu sunt riverani Marii Negre nu au ce cauta aici (cred ca de americani si englezi este vorba), sa fim pentru rusi o zona tampon (adica de pres), sa ne apropiem firesc de ei si sa terminam cu antipatia multiseculara pe care o are acest popor fata de ei si ca, in definitiv, este „un mare rusofil”. Ma intreb : daca a stat zeci de ani in SUA, a fost onorat acolo, Romania post-comunista il accepta ca vice-presedinte al Comisiei de politica externa a Senatului, „echipa” de la Academia Romana l-a ales membru (este de ajuns sa fi bun caricaturist? – se pare ca da) si are asemenea conceptii, iar 99,99% dintre romani nu are atuurile dansului si nici parerile lui, cine greseste?
Oare nu suntem in UE, nu suntem in NATO, nu avem un Parteneriat strategic cu SUA, depindem decisiv de energia ruseasca, nu avem 1000 de km. pana la granita lor, nu avem un Tratat politic de baza – mersi I.Ion! – au la noi tezaurul lor, etc.? Valabila intrebarea lui Iulian Fota : a cui este vina ca jumatatea rasariteana a Europei nu-i iubeste. Rusia are niste lucruri de facut, trebuie sa parcurga propriul drum catre noi.
Eddy iti urez mult succes in ceea ce faci si iti multumesc pentru aceasta fereastra de exprimare pe care ne-o oferi. Voi incerca sa tin pasul.