Astazi incerc sa raspund la cateva dintre comentariile facute pe acest blog in ultima perioada si sa promit ca in viitor voi fi mult mai prompt
Pentru Florin, In primul rind iti multumesc pentru rindurile scrise si pentru permanenta ta pe acest blog. Pentru Geo,
Am facut acest blog si din aceste considerente ca sa putem s schimbam impresii, ganduri si credinte pe care le avem fiecare dintre noi.
Stiu ca esti preocupat de mediul care te inconjoara de problematicile cu care se confrunta societatea noastra, si tocmai de aceea este important ca persoane ca tine sa aiba puterea sa continue drumul pe care au pornit.
Astazi romania are nevoie mai mult ca oricand de tineri puternici care sa aiba credinte si valori pe care sa le impartaseasca celorlalti si sa devina adevarati lideri.
Esti pe drumul cel bun, crede-ma ca merita orice efort pentru un multumesc venit din partea unui necunoscut pe care l-ai ajutat dezinteresat .
ma bucur sincer ca reusesc sa aduc oamenii pe acest blog, rolul sau nu este altceva decat a incerca de a spune oamenilor care sunt punctele mele de vedere asupra problematicilor cu care ne confruntam cu totii.
Faptul ca nu esti preocupat de politica nu este o tragedie, ceea ce este important este sa ai propriile tale viziuni, ganduri care sa le regasesti in anumiti oameni politici care sunt platiti sa faca ceea ce tie nu iti place.
Pentru mine personal, faptul ca exista persoane care cred ca demersul meu nu este inutil, este ca un stimul sa nu renunt la ce am inceput atunci cand am intrat in politica chiar daca de multe ori am senzatia ca o fac in gol fara mare reusita.
De aproape un an suntem asaltati pe toate canalele de comunicare de conflictul existent intre statul roman si comisia europeana legat de taxa de prima inmatriculare.Sincer nu am vrut sa comentez acest aspect pentru a nu fi acuzat ca ma pricep la orice, pentru ca permanent am fugit de indivizi care erau specialisti in toate si cunoscatori in nimic. Ultimele negocieri insa se pare ca au adus modificari care din punctul meu de vedere aduc deservicii Romaniei si mediul inconjurator.In 12 luni cand am fost europarlamentar am auzit permanent cateva prioritati fundamentale ale UE si ale parlamentului european, una dintre cele mai importante fiind schimbarea climatica. Aceasta sintagma a devenit atat de des uzitata in limbajul politic european, incat pina si in judetul nostru a devenit una din temele regasite in dezbaterea publica sau in cadrul temelor adoptate de mass-media locala (mai mult decat atat am realizat si un studiu privind schimbarea climatica in judetul bihor, studiul care il voi prezenta publicului la inceputul lunii februarie)Aceasta taxa de prima inmatriculare a pornit prost inca de la inceput pentru ca insusi numele ei trebuia sa fie altul. Daca era numita taxa de mediu si banii ar fi mers catre protejarea mediului inconjurator probabil ca cei de la UE nu ar fi avut ce face si ar fi acceptat-o datorita dezbaterii legate de schimbarea climatica.Disperarea guvernului de a nu pierde sub nici o forma acest bir, care nu avea nici o legatura cu intentia de a avea un mediu inconjurator cat mai nepoluat, ne-a scos in evidenta o noua ipocrizie a comisiei europene, spun o noua pentru ca nu pot sesiza dublul limbaj al comisiei fata de Rusia, pe de o parte critica politica domnului Putin legata de drepturile omului si ale liberei exprimari iar pe de alta parte incearca sub orice forma sa realizeze parteneriate strategice energetice cu aceasta tara.Politica dublului standard poate fi admisa in era globalizarii, dar consider ca este intelept sa nu incerci sa spui cu totul si cu totul altceva decat ceea ce gandesti, UE are o datorie a transparentei totale fata de cetateanul european deoarece lipsa acestei transparente a adus respingerea constitutiei europene.Revenind la decizia comisiei europene de a accepta taxa guvernului roman nu pot sa nu fiu deranjat, deoarece sesizez aceeasi politica a dublului limbaj, adica prioritatea este protectia mediului inconjurator iar pe de alta parte suntem de acord cu guvernul roman care scade taxele pentru inmatricularea masinilor vechi si astfel care dupa cum bine stim vom crea o poluare mult mai mare. Totodata prin acest mecanism tarile puternice ale UE vor scapa de masinile poluante urmand ca acestea sa fie trimise departe de casa.Cu alte cuvinte ei castiga pe toate fronturile, scapa de masinile poluante isi protejeaza mediul inconjurator, iar noi pierdem cu totii: mediul inconjurator, industria de automobile din romania, si noi platim taxa in continuare. Singurii care castiga in Romania sunt guvernantii care vor avea fondurile necesare pentru pomana electorala.Un singur lucru vreau sa va aduc aminte domnule prim-ministru sau ministru de finante, ca termenul in sine de ministru provine din limba latina si are ca inteles “a servi”, pe cei care v-au votat si nici intr-un caz interesele bugetare sau ipocrizia europeana care una spune si alta face.
A fi sau a nu fi – iată întrebarea crucială de mii de ani pentru om. Aceeasi întrebare si-o pune în aceste zile si Serbia, veche zonă a bătrânului continent, unde mocnesc conflicte nationaliste. Alegerile prezidentiale care se desfăsoară în Serbia ne-au arătat deocamdată un rezultat partial: ultranationalismul se clasează pe loc de frunte, devastând optiunile pro-europene. Rezultatele primului tur de scrutin sunt cel putin îngrijorătoare pentru Europa, care prezintă temeri legate de izbucnirile nationaliste din zonă si care consideră că o politică moderată ar face fată mai cu succes acestor manifestări. Kosovo este în continuare un subiect fierbinte pentru sârbi, care nu agreează ideea independentei provinciei albaneze si pe care o consideră leagăn al istoriei si civilizatiei lor. Sprijiniti de Statele Unite si de majoritatea tărilor Uniunii Europene (România face exceptie, alături de Spania, Cipru, Grecia si Slovacia), albanezii kosovari sustin că aceste alegeri din Serbia nu au niciun impact asupra provinciei, care îsi are propriul destin. Ideea albanezilor din provincia Kosovo de a-si proclama independenta în curând nu este agreată de niciunul dintre candidatii la presedintia Serbiei. Euroscepticii nationalisti, cei care au obtinut un număr mai mare de procente în primul tur de scrutin, îsi dau rusofilia pe fată: pentru ei, Rusia este mai aproape decât Europa! În schimb, presedintia în exercitiu a Belgradului are o orientare pro-occidentalistă, sperând că Serbia se va orienta pe calea sa europeană si că va obtine statutul de tară candidată la Uniune. Serbia traversează un moment important pentru evolutia politicii sale pentru viitorul cel mai apropiat. Iată că în miezul Europei, Rusia încă îsi mai are rădăcinile bine înfipte. La fel cum se petrece în imediata noastră vecinătate: Moldova. Ce impact va avea un posibil succes al rusofiliei în Serbia, nu este greu de intuit. Cert este că vrem pace în Europa si nu mai vrem războaie nici în Kosovo, nici în altă parte! O situatie destul de delicată ne implică si pe noi, românii. Republica Moldova si-a autoproclamat limba oficială drept limba moldovenască, iar Europa a recunoscut-o. Pe lângă asta, citeam în ziare că, într-o vizită efectuată la Bruxelles, preşedintele moldovean, Vladimir Voronin, a atacat existenţa Mitropoliei Basarabiei. Liderul de la Chişinău a avertizat că reactivarea Mitropoliei Basarabiei riscă să creeze o situaţie conflictuală similară celei din Kosovo. În plin îngheţ al relaţiilor cu România, liderul de la Chişinău, aflat în vizită la Moscova, a declarat că înfiinţarea aşa-numitei Mitropolii a Basarabiei şi a structurilor acesteia reprezintă o componentă a politicii agresive a României împotriva Moldovei suverane. Politică agresivă? Atentie la diplomatie! Iată că ne pasc si pe noi pericole diplomatice pe care ar trebui să le gestionăm cu mai multă atentie. Axa Bucuresti-Chisinău nu ar trebui să fie stirbită de unele declaratii poltice negândite. Ne simtim români si unii si altii si ar trebui să ne urmărim interesele comnune. Cert este că ar trebui să învătăm cu totii din experienta nefericită intitulată Kosovo si să evităm astfel de evenimente!
Zilele acestea am somat, fiind ocupat cu activitati de parlamentar si practic am neglijat aceasta pagina chiar daca am avut bucuria sa vad ca exista oameni care sunt interesati de subiectele care le postez si carora in mod normal ar trebui sa le raspund la comentariile afisate.
In saptamina aceasta s-au implinit 158 de ani de la nasterea poetului Eminescu si doresc sa scriu despre poet deoarece pe de o parte a existat o legatura reala a acestuia cu Oradea (cunoscuta prin prestigioasa revista „Familia”) iar pe de alta parte versurile lui Eminescu exprima adevaruri general valabile despre societatea romaneasca mai actuale ca oricand.
Societatea romaneasca si-a pastrat pacatele sale si totodata nu pare sa dea curs solicitarii criticiilor sale. Apostrofarile regasite in poezile lui Eminescu fata de societatea romaneasca sper ca nu vor ramane in intuneric si ca vor da roade pana la urma.
Este bine ca avem critici, deoarece aceste critici ne tin pe drumul cel drept si cred ca asumindu-ne propriile scapari putem remedia situatia in care se afla intreaga societate romaneasca
Citeam în presa de azi că, posibilă candidatură a secretarului general al guvernului, liberalul Ilie Bolojan la primaria Oradiei, democratii (care au detinut de ani buni sefia orasului) ar putea recurge la măsuri extreme, cum ar fi readucerea lui Petru Filip din Bruxelles în competitie.
Dincolo de aparentele tragi-comice ale acestei stiri ( stirea a fost lansată de surse ale partidului democrat-liberal), ea ilustrează o criză de lideri politici locali, care să aibă capacitatea de a atrage voturile electoratului. La un posibil candidat de talia lui Ilie Bolojan, trebuie ca adversarii politici să răspundă pe măsură…dar nu există oare o personalitate (indiferent de apartenenta politică, nu e vorba doar despre PD-L) care să poată sta pe acelasi front de luptă cu fostul prefect de Bihor?
Încet-încet, ne dăm seama că suntem în criză de lideri politici si as îndrăzni să spun că nu doar în Oradea se întâmplă asta. Liderii politici nu se ivesc peste noapte, ei trebuie crescuti, formati, educati în spiritul grijii pentru binele public. Altfel lumea nu o să ii perceapă ca pe niste lideri, ci mai degrabă ca pe niste chipuri de uzurpatori ai fotoliilor…„uriasii cu picioare de lut”, care se prăbusesc la o proximă reală provocare. Este de datoria partidelor să isi crească viitorii lideri, să cearnă ce este mai bun din ei si să ii avânte curajos in luptele de ideologii politice.
Vechile personalităti îsi demonstrează calitătile tocmai prin aceea că stiu când este momentul să se retragă si să lase loc de bine în urma lor, să lase loc întineririi clasei politice si să spijine noile vlăstare care cresc…Asta înseamnă maturitatea politică, virtute care este sublimă…dar ne lipseste cu desăvârsire!!!
Sambata am postat pe acest blog un articol despre alegerile locale din Oradea si am avut placuta surpriza sa vad ca am avut parte de peste 100 de vizitatori, fapt ce demonstreaza ca tema este foarte actuala dar si foarte interesanta.
Tin sa va multumesc tuturor pentru timpul acordat si sa remarc faptul ca exista in Oradea oameni preocupatzi de treburile publice si de viitorul acestora. Foarte mult pesimism in randul celor care au avut placerea si sa scrie pe margine acestei problematici. Acest pesimism din pacate izvoraste dintr-o realitate cu care se confrunta electorul roman si cu care ma confrunt si eu ca si om politic.
M-am gandit de multe ori ce pot sa fac eu sa schimb aceasta perceptie asupra clasei politice, cum as putea convinge ca nu tot intregul este de aceeasi continut. Sincer incerc de 3 ani si am senzatia ca o fac fara nici un succes. Indiferent de ceea ce spun si ceea ce fac sunt permanent acoperit de evenimentele politice care domina asa zisa dezbatere publica
Zilele acestea asistăm la un adevărat scandal politic, care s-a iscat în jurul propunerii premierului Tăriceanu de a numi la şefia justiţiei româneşti pe senatorul liberal Norica Nicolai. Preşedintele Băsescu refuză cu vehemenţă această propunere, invocând o serie de argumente şi… iată-ne într-un adevărat impas al justiţiei cauzat de elementul politic.
Telefoanele, scrisorile, mesajele dintre palate au facut rumoare printre ziare, iar lipsa de comunicare între preşedinte şi premier au atras blamul electoratului asupra întregii clase politice, întrucât oamenii, buimăciţi de ceea ce se întâmplă, afirmă că….”sunt toţi o apă şi-un pământ”.
Scârbit, omul de rând găseşte o formă de protest în neprezentarea la vot şi dezinteresul pentru viaţa politică, crezând că astfel îşi „taxează” conducătorii. Din păcate, adevăraţii perdanţi sunt tocmai aceşti pacienţi politici, întrucât ei sunt plătitorii sistemului faţă de care se declară neutri. Iată, deci, că neimplicarea şi pasivitatea politică nu aduc nimic bun. Odată ce eşti parte a sistemului şi alţii fac regulile, vrând-nevrând, eşti afectat de acestea. Suporţi consecinţele.
Cred că societatea românească şi clasa politică nu au maturitatea necesară provocărilor pe care le aduce o democraţie sănătoasă. Politicienii se pretează la scandaluri care par fără sfârşit şi care afectează atât stabilitatea internă, cât şi politica externă. Ştim că politica înseamnă deseori percepţii şi nu realităţi, iar felul în care suntem percepuţi contează enorm. Europa se înspăimântă văzând superficialitatea cu care tratăm problema instabilităţii politice şi cea a eficientizării justiţiei din România.
Electoratul percepe politicul ca pe un lanţ de interese şi jocuri în urma cărora cei care trag foloasele sunt…EI, puţini…,iar cei care trag ponoasele…suntem …NOI, cei mulţi. Oamenii s-au săturat să privească la televizor scandalul dintre preşedinte şi premier legat de subiectul Norica Nicolai. Vor un ministru al justiţiei care să facă treabă, indiferent cum se va numi acesta. Iar din partea politicienilor, oamenii aşteaptă maturitate politică şi nu scandaluri politice, responsabilitate şi nu laşitate, acţiune şi nu amânare, demnitate şi nu acte de corupţie…şi lista ar putea continua.
Este momentul ca fiecare să îşi asume responsabilitatea funcţiei sale, să lase orgoliile la o parte şi să îşi dea seama că, de multe ori, nu văd pădurea din cauza copacilor. E vremea ca omul politic să răspundă nevoilor societăţii şi să lase la o parte interesele conjuncturale, orgoliile de castă ori antipatiile politice. Avem nevoie de un ministru al justiţiei care să se apuce de treabă…
Pe maine
Am vrut sa scriu despre alegerile din Oradea pentru primarul interimar (acest subiect imi era foarte usor sa il tratez deoarece nu am fost implicat sub nici o forma in alegerea noului primar interimar nici personal nici partidul care il reprezint) sau despre alegerile pentru viitorul primar dar am tot amanat considerand ca este un subiect sensibil si care va crea animozitati inevitabile in rindul politicienilor nostrii din Bihor
Ca om politic am avut parte in scurta mea cariera de multe surprize neplacute datorate in primul rind afirmatilor pe care le-am facut pe marginea diferitelor subiecte care se aflau in dezbaterea politica. Am sesizat ca am devenit dusmanul sau prietenul unora doar pentru simplul motiv ca am spus ceea ce gandea
Recunosc a fost o naivitate a mea sa cred,ca, colegii mei din politica bihoreana vor intelege argumentatiile mele din perspectiva valorilor pe care le impartasesc si nici intr-un caz din considerente de ranchiuna sau vanitate pe care le-as avea fata de unii sau alti competitori politici.
Am facut aceste precizari pe de o parte pentru a sublinia ca pentru mine nu exista dusmani in politica ci doar diferente de opinii si ca ii respect pe toti indiferenti de ideologiile si credintele pe care le au chiar daca acestia se afla intr-o antiteza puternica cu valorile pe care le impartasesc, iar pe de alta parte chiar daca sunt om politic am si eu dreptul sa am propriile opinii ca un cetatean oarecare, opinii care le exprim zilnic in acest blog.
In decembrie 2007 au avut loc alegeri pentru primarul interimar al Oradiei si sincer credeam ca acest proces va reprezenta doar o chestiune de procedura si ca adevarata lupta se va da in primavara lui 2008 cand vor avea loc alegerile locale.
Am fost surprins sa vad ca insa lucrurile nu stau deloc asa si ca lupta pentru postul de primar interimar a fost foarte virulenta si pe alocuri chiar violenta.
Primul lucru pe care l-am sesizat a fost lipsa unei strategii pe termen mediu si lung al unor partide privind viitorul lor in politica bihoreana. Sa ma explic: stiu din teorie si din practica ca politica inseamna compromis si nu compromitere, si ca in cazul in care compromisul devine compromitere practic partidele care ating acest prag le va fi foarte greu (aproape imposibil) sa remedieze situatia pe termen mediu. Cu alte cuvinte daca joci impotriva unora nu poti sa le spui dupa 6 luni ca vrei sa faci majoritate cu ei in consiliul local si judetean pentru obtinerea posturilor politice care sa itzi dea sansa ca partidul tau sa conduca deoarece ai creat anticorpii unei coabitari.
Cel de-al doilea aspect sesizat a fost ca practic odata cu plecarea din functie a primarului Oradiei echilibrul existent in spatiul politic bihorean s-a epuizat si practic nu mai exista aliantele traditionale cu care eram obisnuiti ci mai degraba un amestec de interese regasite in aliante de conjunctura.
Ultimul aspect observat este ca unii lideri politici au incercat sa rezolve ecuatia functiilor de conducere pentru consiliul judetean din 2008 inca din decembrie 2007.
Este surprinzator deoarece acesti lideri politici au experienta politica insa au uitat lucrul cel mai important, negocierile se fac numai dupa ce vezi cate voturi ai reusit sa obtii de la electorat, cu cat ai multe voturi cu atat capacitatea ta de negociere creste simtitor.
Am inceput 2008 si partidele discuta despre alegerile locale, mai précis despre candidatii care vor sa le reprezinte, majoritatea dintre ele neavand nici astazi rezolvata aceasta problema.
Se vorbeste despre sondajele de opinie care le vor realiza fiecare partid pentru a putea stabilii candidatul ideal, cu alte cuvinte ce vrea oradeanul aia va primii.
Totodata citind mass-media bihoreana zilnic sesizez ca usor aceasta tema intra in dezbatere ca o prioritate dar sesisez si o nervozitate instalata in relatia mass-media vs oameni politici inca de la inceputul dezbaterii privind alegerile locale
Personal consider toate aceste lucruri (sondaje, candidati, tensiuni cu mass-media) ca fiind o mare greseala tactica pentru alegerile locale. Am sa incerc sa ma explic, si aceasta din perspectiva unui om care a avut de-a face cu cateva campanii electorale.
Intotdeauna cand un partid isi alege candidatul pentru o confruntare uninominala trebuie sa tina cont de urmatorul principiu:
CINE NU STAPANESTE MATERIA NU STAPANESTE CUVINTELE.
CINE NU STAPANESTE CUVINTELE NU CONVINGE ELECTORATUL.
Cu alte cuvinte, oricate sondaje am realiza, oricata notorietate ar avea un candidat daca nu stapaneste subiectul nu este convingator pentru electorat si astfel cota lui de incredere scade sfarsind prin a nu fi votat.
Nu ajunge sa cunoastem ce vrea oradeanul ca sa castigam alegerile, avem nevoie de persoane care sa interactioneze cu subiectele, sa le inteleaga si sa comunice electorilor solutiile simplu, cu convingerea cu care o face numai omul politic care crede in ceea ce spune.
In relatia cu presa nu ajunge ca sa ai o presa buna ca sa castigi, insa este important ca sa nu iti fie potrivnica pentru ca iti epuizeaza timpul si eforturile de comunicare intr-o directie nedorita, ajunge o relatie proasta cu un singur ziarist si toate conferintele de presa iti sunt virusate.
Ar mai fi multe de spus despre aceste alegeri dar ma opresc aici, astept punctele voastre de vedere, pe maine
Înconjurați de betoane, ne vedem liniștit de treburile noastre zilnice. Mersul pe jos devine un lux pentru cei care și-l pot permite, întrucât timpul ne presează pe toți și e mai comod să ne deplasăm cu automobilul. Gazele de eșapament, fumul de la coșurile de fabrică, praful din aer și de pe străzi, pe astea aproape că nici nu le mai simțim. Ne-am acomodat în acest habitat, pe care îl clamăm cu toții ca fiind dăunător pentru noi și restul vietăților din jur. În weekend, s-ar putea să ne facem timp pentru un sejur la munte, ca să ne împrospătăm cu aer „curat”. Apoi, revenim la rutina zilnică: agitație, grabă, stress, poluare, alimentație destul de proastă. Nu avem timp să ne oprim din acest vârtej și să cugetăm preț de cinci minute la viața pe care o ducem.
Discuțiile despre combaterea poluării dau foarte bine pe sticlă, însă ele se opresc la stadiul acela. Defrișările masive ale pădurilor, poluarea, care a devenit omniprezentă, ajung să fie constante în viața noastră și, fară să conștientizăm, răul se înrădăcinează tot mai tare. Spațiile verzi devin o oază de bucurie oriunde le vedem, însă acestea se împuținează tot mai tare, lăsând loc unor giganți de beton, care ne eclipsează. Acesta este prețul pe care omul modern îl plătește. În schimb, furia naturii izbucnește deseori și ia forme dintre cele mai înspăimântătoare: tornade, furtuni, secete, alunecări de teren, ploi acide.
Toate acestea sunt consecințele unor fapte necugetate pe care ar trebui să ni le asumăm și să începem să le stopăm. Poate că mulți dintre noi nici nu conștientizează efectul pozitiv pe care îl dă în timp un pom plantat. E momentul să facem pledoarie pentru spațiile verzi, care ne păstrează cât de cât normalitatea vieții și a ciclului biologic. Ne înspăimântă cum prețurile la alimentele de bază, la carburanți și la alte produse pe care le folosim zilnic explodează frecvent. Dar ați făcut vreun calcul cam cât ar putea costa o gură de oxigen proaspăt? Ori prețul sănătății noastre nu poate fi cuantificat? Până una-alta, până când politicile de mediu vor da roade semnificative, nu uitați - cu pași mici putem face lucruri mari: plantați fiecare pomul vostru și încercați o viață cât mai sănătoasă …un apple for a day keeps the doctor away …
Îmi aduc aminte de un film-documentar care a rulat imediat după evenimentele petrecute în decembrie 1989 – Ceausescu. Ascensiunea si decăderea lui. Mi-a atras atenia un comentariu pe care regizorul filmului, Edwar Behr, l-a facut la adresa noastră, a românilor: supunerea și lipsa de personalitate sunt trăsături instinctuale ale istoriei noastre, ca popor. Gândul m-a dus la percepția pe care o are în prezent Europa față de noi.
Am auzit de multe ori spunându-se că marele nostru păcat este cel de a ne fi născut români. Frecvent, românii sunt prezentați la știri drept cei care vandalizează Europa, cei care înspăimântă și comit acte de hoție în lumea civilizată, un fel de horror pentru Occident. Trebuie să recunoaștem, însă, că realul suferă deseori mutații din partea mass-mediei. Nu știu dacă aceasta face parte din ceea ce se cheamă procesul de mistificare.
Este cert faptul că majoritatea acestor persoane care comit tot felul de acte injuste provin dintr-un mediu social-cultural defavorizat, care își pune amprenta asupra comportamentului social. E o chestie ușor observabilă, care nu necesită neapărat finețea ochiului de psiholog. Dar nu poți să arunci blam asupra unei nații întregi, că ar fi un popor de vandaliști sau mai știu eu cum.
Avem valorile și tadițiile noastre incontestabile, avem artiștii noștri, oamenii de cultură, în care ne păstrăm încrederea. Poate că nu avem disciplina ori rigurozitatea neamțului, dar avem și noi punctele noastre forte: suntem primitori, creativi, deschiși și calzi ca oameni. Parte din aceste chestiuni ține și de stereotipuri, însă există și un sâmbure de adevăr: nemții sunt disciplinați… observi ce infrastructură are Germania? Iată că tipul de comportament social se oglindește în toate aspectele vieții publice. Cu infrastructură proastă, administrație destul de slabă, corupție și inflație, viață politică instabilă, România pare destul de veștejită. Însă, de aici până la a blama întregul neam românesc…este o distanță care, odată parcursă, devine primejdioasă și păcătoasă. Poate că lipsa de încredere în noi și tipul de mentalitate pe care îl avem ne duc la realitatea pe care o trăim.
Astazi as vrea sa vorbesc despre românii din afara granitelor: de ce nu se întorc acasă?
Stim că sunt multi plecati insa nu stim însă exact numărul lor. Cei mai multi au plecat la muncă din cauza nevoilor de natură financiară ori pentru a-si reîntregi familia. Citim ori vedem aproape zilnic în mass-media stiri despre drame ale copiiilor ai căror părinti sunt departe de ei, siliti de nevoile cotidiene, animati de dorinta de a scăpa de lipsurile cu care s-au obisnuit în tară. Consecintele sunt indubitabil resimtite iar piata românească are nevoie de forta de muncă.
Lipsa fortei de munca se observă deja în întreaga Românie. Dacă mergi, de pildă, pe strazile Romei, Madridului, Athenei ori Parisului, auzi vorbindu-se româneste la tot pasul. Ceea ce nu este rău din punctul de vedere al dreptului la libera circulatie a persoanelor. În fond, acest tip de libertate reprezintă una dintre cele patru libertăti de circulatie (a persoanelor, mărfurilor, capitalurilor Si bunurilor) din cadrul pietei interne Si a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene.
Problematică este gestiunea deficitară a statului în ceea ce priveSte armonizarea dintre oferta Si cererea de pe piata muncii, necorelarea tipurilor de specializări din institutiile de învătământ cu ceea ce se cere pe piata muncii. Asta, pe lângă faptul că munca nu este plătită bine. Iată motivul pentru care forta de muncă migrează în străinatate.
Implicatiile acestei masive migratii din România sunt complexe Si angreanează aspecte de natură socio-culturală, demografică, economică Si nu numai. Se naste un val de probleme căruia politica de stat nu îi răspunde pe măsură Si, astfel, ne adâncim într-o prăpastie pe care am creat-o singuri, fie din nestiintă, fie din neputintă, fie din pur dezinteres.
Intentia nu este de a aluneca discutia într-o zonă a teoreticului, dezbătând aspecte legate de modele teoretice ale economiei de piată, despre „mâna invizibilă” a lui Smith care reglează piata, teorii ale etatismului modern, ori probleme ale migratiei; mai de folos ar fi să ne trezim la realitate si să deschidem bine ochii la ceea ce se întâmplă în jur.
Ne pierdem intelectuali, arhitecti, ingineri si alte categorii socio-profesionale, care găsesc un dram de satisfactie în munca lor, acolo, departe; ne pierdem tinerii, care pleacă în strainatate, la muncă sau la studii si nu se mai întorc. O dată cu ei se duc si o parte din sperantele noastre că vom avea în viitor o Românie care să aprecieze într-adevăr calitatea muncii si tinerele talente. Sustinem cu totii că nu vrem să se întâmple asta, ne exprimăm regretul…,dar ce facem?
Constatăm cu franchete că mecanismul politic românesc este greoi, dar se pare că suntem prinsi într-un vârtej din care nu putem iesi. Si totuSi, există o solutie, aceea de a pune umăr la umăr si de a da nastere, prin seriozitate, solidaritate si muncă, bunului mers al lucrurilor în România. Poate că asa vom constitui modele pentru cei de afară si îi vom determina să se întoarcă, iar pe ceilalti să rămână în tară, contribuind la prosperitatea societătii.
Astazi citesc presa si vad ca discutia despre uninominal este reluata, parca vad un film care in loc sa devina bun devine prost deoarece regizorii care pun in scena filmul nu citesc bine ce doreste publicul sa vada
Dupa indelungi dezbateri si discutii iscate in Parlament si intre analistii politici pe marginea votului uninominal, dupa un referendum centrat pe aceeasi tema (care s-a soldat cu un esec de proportii, prezenta la vot: 26,5% ), am ajuns in 2008 sa dezbatem aceeasi problema, cu interes…dar unde e finalitatea practica?!
Anul acesta, povestea iese din nou de la naftalina. Vom avea alegeri uninominale? Nu vom avea? Inca nu stim (personal cred ca nu exista vointa politica pentru a fi adoptat acest mecanism de alegeri electorale). Cert este ca, analizand si comparand roadele pe care le-a adus acest tip de scrutin in democratiile experimentate din Occident, conform practicii (si nu doar teoriei lui Lijphart), observam ca a condus la stabilitate politica. Este evident ca un tip de scrutin perfect nu vom intalni, dar esentialul este sa stim sa invatam si din ceea ce au experimentat altii si sa culegem exemplele bune. Dar nu ne pierdem increderea in resursele noastre si mergem inainte cu convingerea ca avem de invatat de la vecinii nostri europeni (britanicii) sau de la cei pozitionati putin mai departe pe glob: americanii, in ceea ce priveste votul uninominal, dar nu numai.
Indiferent insa de variantele alese, uninominalul rezolva cea mai mare problema care exista intre electori si alesi, contactul direct. Nu caut care sunt motivele pentru care electorii nu se simt reprezentanti (circumscriptii prea mari, lipsa responsabilizarii omului politic fata de cetatean, etc) dar inteleg ca aceasta reforma electorala din punctul meu de vedere trebuie sa contina si o reforma interna privind activitatea pe care un parlamentar o desfasoara in cadrul parlamentului.
Cred ca dezbaterea publica asupra uninominalului vine dintr-o presiune existenta in societate si nu din alte considerente, ce se pierde din vedere si mi se pare lucrurl cel mai important o constituie eficienta actului parlamentar, o reforma trebuie facuta nu pentru a rezolva o problema a agendei publice ci din dorinta de a eficientiza ceea ce nu functioneaza adica parlamentul,
Prieteni vreti uninominal sau vreti un parlament eficient?
