Am lăsat în urmă 2007 şi încerc să intru in 2008 cu un altfel de atitudine, cred ca fiecare ne-am facut propriul bilanţ: realizări şi eşecuri personale, împliniri şi neputinţe profesionale şi, în acelaşi timp, ne-am fixat o agendă cu priorităţile noastre pentru anul acesta.

Am uitat deja evenimentele de la sfarsitul lui 2007 ca alegerile pentru Parlamentul European, lupta acerbă pentru primăria Oradea ori vizita lui Henry Kissinger la Bucureşti. Anul acesta se anunţă bogat în evenimente - cel puţin politice, iar la nivel personal sper sa imi aduca anumite confirmari si totodata clarificarea privind viitoarea mea cariera politica, daca va mai exista.

Ieri, de Bobotează, s-a întâmplat în Oradea ceva aparte. Liderii religioşi locali, ortodox – PS Sofronie – şi greco-catolic – PS Virgil – au sfinţit împreună, sub privirile mulţimii şi ale câtorva personalităţi locale, apele învolburate (de ploaie…sic!) ale Crişului Repede. Să fie oare începutul unei reconcilieri ale celor două confesiuni pe plan local? Ma intreb de cat timp mai este nevoie ca oamenii sa inteleaga ca numai cooperind pot construi viitorul si ca patima isi are rostul doar daca aduce beneficii intregii comunitati

Suntem fiecare la rândul lui şi în felul lui pătrunşi de griji, nelinişti, temeri şi ne căutăm salvarea din tot acest chaos. Avem nevoie de credinţe, ca să putem merge mai departe, mai cu seamă acum, la începutul drumului care se cheamă 2008. Am speranta ca liderii religiosi vor intelege ca romanii au nevoie astazi de coeziune si nu de dezbinare si ca manipulind masele prin conflictele religioase nu fac altceva decat sa distruga insasi calitatea actului religios.

Deocamdată ne păstrăm echilibrul şi credinţele/valorile, căci aceştia sunt factorii care ne ajută să mergem mai departe, să vedem partea plină a cupei, să ne păstrăm omenescul din noi…Dincolo de toate astea…optimismul, credinţele, răbdarea şi curajul sunt virtuţi absolut indispensabile pentru anul acesta.

Pe maine