Însemnătatea Tratatului de la Lisabona
După mai bine de doi ani de criză instituţională, şefii de stat şi de guvern din ţările membre UE au ajuns la un acord asupra unui nou tratat constituţional. Acesta pune capăt blocajului creat în 2005, după ce francezii şi olandezii au respins, prin referendum, Constituţia Europeană.
La 13 decembrie 2007, la Lisabona, şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat. România, una dintre ultimele două ţări care au aderat la UE, şi-a confirmat încă o dată angajamentul european, fiind printre primele state care aprobă noul Tratat. Tratatul de la Lisabona reprezintă instrumentul juridic, care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE în vigoare, fără a le înlocui. Tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009, după ratificarea sa de către toate statele membre, România fiind al patrulea stat care a ratificat acest tratat. Prin semnarea Tratatului, ţara noastră devine una dintre cele 27 de state membre care au şansa şi datoria de a face din Europa un spaţiu mai democratic, mai transparent şi mai eficient, dar şi un actor mai puternic pe scena internaţională. Prin intermediul acestui tratat, cetăţenii României, la fel ca oricare dintre cetăţenii Europei unite, dar şi Parlamentul României, asemenea oricărui alt Parlament al unui stat membru, îşi vor putea aduce o contribuţie mai consistentă la configurarea viitorului Europei lărgite.
Implicarea sporită a parlamentelor naţionale, prin exprimarea opiniilor lor cu privire la actele legislative ale Comisiei, Parlamentului sau Consiliului, va face ca vocea lor să fie mai puternică în chestiunile care sunt de interes pentru ele, ceea ce va da o mai mare legitimitate procesului decizional european şi va întări controlul democratic în cadrul Uniunii Europene. Ecourile eşecului proiectului de Constituţie Europeană sunt încă vii în memoria membrilor UE, astfel că entuziasmul care i-a cuprins pe şefii Uniunii după adoptarea Tratatului de reformă este cât se poate de justificat. Iar când aprecierile vin dinspre Franţa, ţara care, alături de Olanda, a blocat acum doi ani adoptarea Constituţiei europene, atunci adoptarea Tratatului este cu adevarat un succes al noii Europe. Europa a ieşit din criza sa instituţională şi este gata de confruntarea cu provocările viitorului. Noul Tratat aduce câteva elemente importante care se vor constitui în motorul reformării instituţionale a Uniunii. Astfel, UE capătă de acum înainte personalitate juridică unică şi are capacitate de reprezentare pentru toţi cei 27 de membri ai săi.
Putem crede că Europa Unită a intrat într-o nouă etapă de evoluţie o dată cu acest Tratat. De aceea, salutăm Tratatul de la Lisabona, ca o expresie a prosperităţii Europei, a progresului ei instituţional şi, în acelaşi timp, al nostru propriu, ca stat membru.
Filed under Uncategorized
nicu tobosaru
Ei bine, prietenul nostru Edy ne-a incitat cu o viziune ,,din interior” a Uniunii, o Uniune echipată, în fine, cu un Tratat. Este în regulă, adică în conformitate cu ,,fişa postului” de tânăr politician - ca vârstă, cu experienţă europarlamentară şi cu un lung drum politic de parcurs, în continuare.O viziune,,din exterior”, a unui individ nepolitician, mai în vârstă, fără alte experienţe politice decât cele deja clasice, ale PCR, ar putea să arate cam aşa : Prea multe lucruri neclare! Se vrea o Europă Unită, deşi această sintagmă îmi aminteşte de Casa Comună gorbacioveană şi de Europa Unită a lui Ion Iliescu , cu o sorginte moscovită deja clasică, în cazul său. Cred că ar trebui să ne limităm, deocamdată, doar la Uniunea Europeană. Europa Unită mi se pare prea mult şi confuz. Îmi aduce aminte de Rusia şi cele 11 fuse orare ale ei. Apoi, câtă putere se dă Parlamentului, ca instituţie, atâta timp cât personalităţile au făcut mai multă istorie decât parlamentele. Apropo, într-o istorie multimilenară a umanităţii, cu excepţia Angliei, parlamentele sunt de dată foarte recentă. Un sau nişte parlamente controlate tot mai multe de câteva Internaţionale ce drenează baza forţelor politice naţionale legalizate de votul popular. Apropo, aştept momentul când partidele politice populare americane se vor afilia la vreuna dintre aceste Internaţionale. Care va fi rolul politic al enormelor structuri administrative care operaţionalizează Uniunea Europeană ? Ce filozofie, şi ce ideologie provăduieşte UE în interiorul şi în exteriorul ei? Mi se pare prea mult să-ţi propui simultan două revoluţii : să înlocuieşti pe Dumnezeu cu Omul liber şi statul naţional cu o Uniune cu geometrii variabile. Care este liantul acestei construcţii? Cred că este o construcţie geoeconomică ce se doreşte a fi şi geopolitică. Cred că Geografia este liantul. Un liant inerent. Şi calculul pur economic. De la ultimul individ - excelentă expresia ,,omul simplu”- ce-şi doreşte un ban ăn plus în buzunar, la preşedintele Băncii Centrale Europene, J.C.Trichet. Sigur, istoria, războaiele, fostele Curţi Imperiale şi Regale - sunt încântat de încântarea românilor la vederea palatelor vieneze - . Credeţi că în afara geografiei şi a calculului economic ne mai leagă altceva? Poate un difuz instinct de conservare?