Ministrul justiţiei
Asemenea celebrului personaj Hagi Tudose, care îşi tăia poalele scurteicii, ca să-şi încăputeze mânecile, guvernul nostru îşi cârpeşte ministerele, cu petice a căror culoare care speră să fie pe gustul preşedintelui, astfel încât acesta să-şi dea girul pentru nominanliazatul la ministerul justiţiei.
Renunţând la opţinuea mai veche asupra ministerul apărării, care va trece în mâinile lui Radu Stroie, premierul Tăriceanu va trimite la porţile Cotrocenilor o nouă scrisoare, care va trebui să obţină semnătura preşedintelui Băsescu. Din interimar, Meleşcanu este propus ministru cu puteri depline, renunţând la cel de-al doilea minister. Sperând că va rezolva criza iscată în justiţie, premierul a preferat să rotescă aceste câteva cărţi pe care le mai are de jucat, şi să nu vină în faţa Parlamentului cu un guvern restructurat. Restructurare care aducea pe umeri povara unor noi negocieri, care nu sunt deloc punctul forte al liberalilor.
Uite-aşa, am scăldat-o mult şi bine cu povestea Norica Nicolai, apoi cu interimatul la ministerul justiţiei, am schimbat nume din alte ministere, încât guvernul este de-a dreptul campion la acest capitol. Adepţii Noricăi Nicolai o ţin pe aceasta a doua variantă în cazul în care s-ar lovi de refuzul preşedintelui Băsescu asupra propunerii lui Radu Stroie la Apărare, lupta dintre palate transformându-se dintr-una politică într-o luptă cu dedicaţie personală.
În tot acest timp, se confirmă că ceea ce este pe agenda informală nu se regăseşte şi pe agenda formală, adică problemele publicului nu intră pe masa de lucru a instituţiilor, care au cu totul alt gen de priorităţi. Această problemă a mai fost discutată pe blogul meu şi o readuc în discuţie din dorinţa de a sublinia necesitatea abordării problemelor electoratului, care aşteaptă din partea noastră o mai multă implicare în problemele lui şi o eficienţă mai mare a acţiunilor noastre. Am sa reiau tema asta, pentru că este unul dintre crezurile mele politice cele mai tari şi vreau să cred în continuare că datoria omului politic este de a fi în slujba cetăţeanului şi nu invers, aşa cum o să critic de fiecare dată sistemul politic românesc pentru ineficienţa sa. Iar problema blocajului mecanismului justiţional este una care ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi, întrucât este una din cheile cele mai importante ale mecanismului care face ca o societate să meargă.
Filed under Uncategorized
