Europa şi islamofobia
Dacă Europa este o provocare pentru conceptul de „unitate în diversitate”, capitala Europei devine o provocare pentru pluralismul religios. În viitorul apropiat, Bruxelles-ul ar putea deveni oraş cu majoritate islamică, iar creştinii s-ar putea trezi în minoritate, la ei acasă. Asta pentru că deja, în prezent, mulsulmanii sunt foarte mulţi şi în continuă creştere. Situaţia nu este singulară în Bruxelles. Întreaga Europă se loveşte de un val de creştere a populaţiei de origine musulmană. Implcaţiile acestei situaţii sunt asimilate de către europeni până la fobie.
Determinismul religios al populaţiei musulmane este un factor ce-i îngrijorează pe europeni, care fac adesea legătura şi confuzia între islam şi terorism. După evenimentele legate de 11 septembrie 2001 din Statele Unite, percepţia europenilor s-a schimbat radical faţă de partea islamică şi de tot ce implică islamul. Frica de teroarea fundamentalismului islamic a intrat ca un drog în mintea bătrânului continent. Acum, însă, Europa se loveşte de o dilemă: se împiedică în propriile ei principii. Dacă la nivel declarativ acordă libertate de opinie, de crez, de mişcare tuturor, în practică se loveşte de anumite probleme pe care nu ştie cum să le soluţioneze, fără să pară că-şi încalcă propriile reguli. Una dintre problemele sensibile este cea referitoare la migranţii musulmani. Şi Belgia nu este singura ţară care se confruntă cu această problemă. La fel este şi în Franţa sau Germania. În faţa ofensivei unei minorităţi susţinute de o credinţă puternică şi dorinţă de revanşă, se prezintă o societate europeană profund laicizată, care şi-a pierdut încrederea în sine şi se simte vinovată pentru toate relele istoriei, o societate care nu poate trece de dogma multiculturalismului. Dar, poate, cel mai îngrijorător lucru pentru Europa este absenţa unui leadership european, lipsa unor lideri de state care să poată gestiona această provocare.
Musulmanii ce trăiesc în ţările din Europa, din ce în ce mai mulţi, încep să se autodefinească prin apartenenţă la Islam, şi nu la ţările de origine, în special tinerii. Are loc, aşadar, o „reislamizare“. Tocmai din această cauză, unele partide europene au alunecat spre dreapta, cerând restricţionarea imigraţiei, dar şi măsuri precum interzicerea purtării vălului islamic în şcolile publice. Statele europene au încercat să „naţionalizeze Islamul“, creând organizaţii speciale, precum Consiliul Francez pentru Religia Musulmană. Numai că, aceste consilii nu sunt reprezentative pentru populaţia musulmană, conducând la o şi mai mare alienare a musulmanilor. „Islamofobia“ se răspândeşte în Europa, europenii văzându-i pe musulmani ca pe o ameninţare la identitatea colectivă. Statisticile arată că 23 de milioane de musulmani traiesc în Europa (aproximativ 5% din populaţie), iar populaţia de origine musulmană s-a dublat în ultimii ani, estimându-se că, până în 2050, musulmanii vor constitui 20% din populaţia Europei. Mai îngrijorător pentru europeni este că 1-2% dintre musulmanii din Europa sunt implicaţi în activităţi extremiste şi sprijină Islamul radical, cu scopul de a instaura un stat islamic. În faţa acestor provocări, Europa este neputicioasă şi se agaţă cu disperare de principiile ei, principii pe care, însă, nu le împărtăşeşte şi minoritatea islamică…
Filed under Uncategorized
