Buna Horia,
Multumesc ca ti-ai facut timp sa postezi un comentariu pertinent daca nu chiar foarte exact referitor la spatiul politic romanesc. Sincer lucrurile stau asa cum le simti, de multe ori am avut tentatia sa renunt si sa imi vad de drumul meu personal, nu cred in eroisme sau solutii uluitoare, cred in viziune si capacitatea omului politic de a conduce cu competente si pregatire. Poate suna a limbaj de lemn dar in fond fara competente si pregatire nu putem sa avem eficienta in actul guvernarii, indiferent care ar fi acela, la nivel national, judetean sau local.De multe ori si andreea (sotia mea) imi spune ca ma simte ca am abandonat ca nu ma mai lupt si nu ma mai zbat pentru credintele/valorile mele politice. Trebuie sa iti marturisesc ca in cei patru ani de parlamentar am incercat multe si mi-au iesit putine si aceasta poate si din incapacitatea mea de a intelege cum functioneaza sistemul. De fiecare data cand am prezentat un punct de vedere unii au interpretat ca este atac la persoana, nimeni nu te crede ca ceea ce spui chiar gandesti si crezi, toata lumea iti face proces de intentie. Cand discuti cu liderii locali sau cei nationali aproape toti au atitudini de VODA aflati pe mosia lor, nimeni nu poate sa gandeasca diferit sau mai bine ca ei.
Astazi un parlamentar nu poate sa faca decat ce i se da voie sa faca, daca esti la guvernare nu poti sa faci decat ceea ce doresc guvernantii de parca executivul controleaza legislativ si nu invers, daca esti in opozitie iti este aproape imposibil sa treci ceva pentru ca majoritatea respinge orice dupa principiul ca esti in opozitie si ca atare esti impotriva guvernului. Nu vreau sa ma scuz este o constatare sincera a modului cum functioneaza sistemul parlamentar in Romania (dupa cum bine stii, nu la fel stau lucurile la Parlamentul European)In alta ordine de idei, de foarte multe ori se scriu despre tine lucruri care nu au nici o legatura cu realitatea si aceasta din doua ratiuni exista fituici care au senzatia ca daca le platesti iti fac un favor daca scriu de bine de tine lucru care personal l-am refuzat din start ca mod de abordare iar pe de alta parte exista un interes al asa zisilor adversari politici sa te trimita in derizoriu sau in lumea lor cu care au fost obisnuiti timp de 18 ani. Am refuzat conflictul pentru ca educatia si valorile care le impartasesc nu rezoneaza cu acest tip de comportament dar pe de alta parte am o senzatie de scarba si revolta.Am crezut si cred in continuare ca politica in judetul Bihor se face gresit pentru ca este construita pe doi piloni: complicitate si interese, din aceste considerente am spus ca interesul public nu este reprezentat deoarece este inlocuit de cele doua elemente expuse mai sus (probabil unii care vor citii aceste lucruri vor spune ca sunt demagog si populist dar chiar cred in ce spun si am si argumentele ca sa imi sustin aceste argumente) Nu cred ca am solutiile perfecte dar stiu unde as vrea sa ajung daca as conduce o institutie. Omul politic astazi in Romania are doar doua mecanisme prin care isi poate arata competentele in mass-media si in actiunile politice, lucru care practic il face total controlabil, din pacate liderii politici nu inteleg ca fara a promova competenta nu avem progres decat dat de sistem si stim foarte bine ca de multe ori cultura organizationala a sistemului difera foarte mult de agenda liderului politic .
Ar mai fi multe de spus, un singur lucru stiu sigur, daca plec din politica personal voi fi impacat cu mine ca am incercat tot ceea ce a fost permis intr-un sistem in care nu noi facem regulile.
Filed under Uncategorized
This entry was posted
on Tuesday, April 15th, 2008 at 11:07 am and is filed under Uncategorized.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
Horia
Multumesc, Eduard, pentru acest raspuns extins si imi cer scuze pentru intarzierea cu care iti raspund. Am preferat sa astept pana cand am avut timpul necesar pentru a-ti scrie pe indelete parerea mea.
Ma impresioneaza sinceritatea de care dai dovada, confesandu-te public, mai ales ca faci acest lucru intr-un moment in care, in Romania, da in clocot sangele in fiecare actor de pe scena politica, indiferent de rolul pe care-l joaca, indemnandu-l sa hauleasca pentru a-si acoperi indolenta din cursul mandatului ce se apropie de final si pentru a-si ascunde lipsa de vointa si neputinta de a face, vreodata, ceva concret si pentru altii in afara propriei persoane.
Cand harmalaia asta tragicomica arunca in derizoriu orice dialog normal, orice schimb de idei, mie mi se pare impresionant faptul ca un parlamentar roman, fost membru al Parlamentului European, gaseste de cuviinta sa-si marturiseasca atat dezamagirea ca a reusit prea putin din ceea ce si-a propus, cat si incapacitatea de a se adapta unui sistem bazat pe complicitatea intre cei ce-si urmaresc propriul interes.
Intr-o tara normala, cred ca o astfel de confesiune ar trebui sa provoace o dezbatere nationala cu privire la sanatatea si functionalitatea sistemului politic. Nu este cazul Romaniei.
Nu esti manelist, nu scrii “v-a castiga”, nu se bat moderatorii de talk-show-uri sa te aiba invitat, pentru ca nu faci rating. In loc sa hahai la bobor, tu preferi sa vorbesti despre competenta, eficienta si valori. Apartii unei specii declarata anacronica din fasa. O specie careia i se refuza dreptul la propriul moment. Fratia imposturii si a hotiei e transpartinica si nu are bariere de varsta. Ea va fi intotdeauna deranjata de seriozitate, inteligenta si bun-simt - trasaturi stridente in raport cu instinctul de turma al celor multi, resemnati in fata spectacolului opulentei dezmatate a celor putini.
In aceasta situatie, un om lucid si demn, care refuza compromisul cu mocirla, are, dupa parerea mea, doua variante: ori pleaca fara sa se mai uite vreodata in spate, ori continua sa se bata, in speranta ca va reusi, in cele din urma, sa urneasca lucrurile si sa schimbe ceva in jur.
Iti inteleg dezamagirea si o impartasesc. Daca dupa 18 ani de democratie suntem in acest stadiu, e foarte probabil sa fim tot aici sau mai rau peste alti 18. Stiu sigur, insa, ca daca abdicam unul dupa altul refuzam o sansa acestei tari si facem voia animalelor bolnave ce tin parghiile in maini, lasandu-le teren liber pentru a zburda nestingherite. Iar maine s-ar putea sa ne blesteme cineva slabiciunea, asa cum condamnam noi lasitatea celor dinaintea noastra.
In concluzie, decizia e personala, dar ea probeaza vocatia politica a unui om. Succes!